Hercai Episodul 68

Ce frumos episod, fara atata teama, doar emotii pure, am avut atatea evenimente frumoase cuprinse intr-un singur episod si atatea trairi, cat sa ne ajunga pentru inca 68 episoade imagínare. In ciuda tensiunilor de pe platou, nu am putut zari macar o privire gresita, actorii sunt fenomenali si dau tot ce e mai bun pana la capat.

Am avut iubire la maxim, perechea noastra preferata puternic consolidata, matura, Miran súper implicat in viata de tatic(sper ca Umut nu era in carucior pe cand facea jaloane ca sa-l linisteasca), Reyyan putin mai relaxata, desi inca foarte tematoare dupa toate cele traite, comica de-a dreptul la ceremonia de circumcizie a celui mic (care ati observat ca acum se face de catre un medic), minunata implicarea luí Mahfouz in reparatia fundatiei si in viata cuplului, Cihan revenit la sentimente normale si puternic impresionat de lectia de intelepciune a luí Miran care a decís sa-l faca nasul luí Umut.

Masina facuta cadou, petrecerea luí Umut, cadourile primite, fericirea luí Firat si a luí Zeynep, toate acestea au facut deliciul unui episod asteptat cu o strangere de inima. Fusun si-a primit pedeapsa divina, Azra se sacrifica pentru mama ei si decide sa o ingrijeasca, iar Ayse accepta pedeapsa primita de Fusun de la Allah ca pedeapsa din partea ei si depune armele.

Ramas bun-ul de la cimitir este ce asteptam de cand a murit Hazar, varsarea durerii stranse in ea, punctul final la o perioada lunga de razbunare pornita de la o neintelegere.

Ayse stie foarte bine ca Azize nu poate fi uitata, stie ca doar moartea ii va alina mustrarile pentru tot ce a facut, desi pedeapsa ei a fost aspra: si-a pierdut copilul regasit dupa atatia ani. Deja ma stiti, deliciul episodului a fost pentru mine Umut, m-am bucurat de momente cu el peste tot, in brate la Reyyan, la Miran, in carucior, in leganas, ochii luí mari pareau ca ma urmaresc din ecran, este o incantare de bebelus si singurul meu regret este ca nu pot sa il iau la mine acasa.

Última piatra de incercare, Yaren, complet scapata de sub control, a fost si ea dusa acolo unde merita, va sta multi ani inchisa, spre durerea parintilor, insa personajul ei a fost de la inceput un personaj urat format, plin de ura, de resentimente si de invidie, era clar ca acest personaj orí moare, orí pleaca orí va fi inchis.

Este adevarat ca actorii joaca roluri. Intre cei care formeaza perechi pe ecran trebuie sa existe o asemenea legatura, incat sa ne creeze iluzia ca iubirea aceea exista. Poate de aceea multe admiratoare isi exprima dorinta ca ei sa fie impreuna si in viata reala. Asta nu inseamna altceva decat ca ei au facut o interpretare de milioane. Ei sunt oameni ca noi, si serviciul lor este sa ne faca sa credem in povesti.

Akin si Ebru, desi foarte tineri si amandoi la prima interpretare, ne-au facut sa ramanem convinsi ca iubirea poate depasi tot, ca iubirea este singura care razbate prin tot raul si guverneaza lumi. Nu putem lasa in spate interpretarea de zile mari a unei mari actrite, de personaj negativ, Ayda Aksel, nu cred ca voi gresi afirmand ca a facut rolul carierei.

“Femeia cu ochii negri” ne-a facut sa o uram, sa ne fie frica de ea, sa plangem alaturi de ea pe drumul ei cu piatra fiului pe care l-a crezut ars si sa suferim alaturi de ea, in pielea luí Ayse, pentru toate nenorocirile pe care le-a trait.

Un serial despre iubirea care razbate prin razbunare, despre valorile vietii, despre bunatate, mai ales. Nu priviti violenta din seriale, ci modul in care este combatuta.

Nu ramaneti cu razbunarea in suflet, ci cu povestea de iubire nascuta din ea. Nu va lasati impresionati de rautatea care este peste tot, ci de binele care invinge intotdeauna! Daca nu ati simtit toate acestea, nu ati inteles HERCAI.